De prin anii 1125 este pomenit in cronici un azil langa mansatirea care a dat numele trecatorii: Marele Saint Bernard din Muntii Alpi, in Elvetia.
Pe la mijlocul secolului al XVII-lea au inceput a fi mentionati in registrele azilului cainii manastirii folositi la paza si la gasirea calatorilor rataciti prin zapezi, ingropati sub avalanse.
Cu piept puternic, spinare dreapta, cap rotund si masiv, cainele denumit Saint-Bernard era dresat sa descopere "urma" omului pierdut in nameti si cand o descoperea, asa alerge la zil, dand alarma prin latrat.
Dupa parerea multora, rasa de caine Saint-Bernard recunoaste recunoaste chiar si dupa ninsori abundente locul pe unde a trecut un om cu cateva zile in urma.El merge si sungur in cautare, in care caz el poarta la gat un cosulet cu ceva de mancare si medicamente de prim ajutor pentru persoana accidentata.
Instinctiv el anunta, dand semne de neliniste, inrautatirea vremii sau apropierea furtunii cu circa 30 de minute mai devreme.Cert este ca aceasta rasa a intrat definitiv in legenda si in tagma cainilor extrem de apreciate de catre om.
Cel mai vestit exemplr de Saint-Bernard a fost Barry ("Ursuletul"), despre care se stie ca ar fi trait intre anii 1800 si 1812.Lui i se atribuie multe fapte eroice savarsite cu inteligenta si generozitate.
Si in Romania se folosesc caini pentru salvarea celor aflati in primejdie pe poteci de munte.
