In ultima vreme am tot auzit de acesti minunati tovarasi de drum pentru aceia dintre noi care ne confruntam cu o astfel de problema.
Inca din anul 1916, un medic de la o clinica germana pentru invalizi de razboi a lasat pentru un scurt timp un soldat ranit in grija unui caine rasa Ciobanesc German.A fost atat de uimit de rezultat incat si-a concentrat in continuare munca pentru dresarea cainilor ca ghizi pentru orbii din razboi.
Munca acestuia a incurajat apoi o americanca, care crestea si dresa caini in Elvetia in anii 1920, sa infiinteze o scoala pentru dresarea cainilor necesari nevazatorilor.Se numea "L'Oeil qui voit" (Ochiul vazator), si a devenit baza organizarii cainilor-ghizi din America.
Mai tarziu cativa entuziasti au dorit sa intemeieze ceva similar si in Marea Britanie.Asa ca, numai in trei ani, pionerii miscarii britanice s-au organizat in asociatia de caini-ghizi pentru nevazatori.Astazi aceasta organizatie este cea mai mare de acest gen din intreaga lume.
Instruirea cainilor ghizi pentru nevazatori costa desigur, bani.Dar pretutindeni cheltuielilor pentru deprinderea cainelui si a stapanului se suporta in intregime din contributiile voluntare.
Dresarea incepe cu selectionarea si cresterea viitorilor caini-ghizi.Asociatia creste majoritatea cainilor de rasa, intrucat trebuie sa fie sigura ca acesti caini au temperamentul potrivit.Cei mai multi dintre ei sunt Labradori, dar se mai folosesc si Ciobanesti germani.Pentru primele zece luni din viata lor, catelusii cresc la familii de "plimbatori de catei".Acestea sunt familii obisnuite, care invata cateii comportamentul de baza in vederea calificarii pentru aceasta munca, ei trebuie sa cresca in orase, impreuna cu copiii, in asa fel incat sa se obisnuiasca.
La sfarsitul "etapei de plimbare", Asociatia cainilor-ghizi ii testeaza pentru a vedea daca pot merge mai departe cu dresajul.Daca alearga dupa alti caini sau pisici, de exemplu, ei nu sunt potriviti scopului.Unul din trei catelusi pica la acest test.Vor deveni foarte buni caini de casa, de agrement, dar total necorespunzatori cainilor-ghizi.
Mai departe adevarata munca incepe la centrele de dresaj.Peste opt luni cainii sunt invatati cum sa reactioneze la traficul rutier si la alte obstacole din calea persoanei nevazatoare.In principiu, un caine invata ca trebuie sa se opreasca daca traficul este in miscare, el poate sa se porneasca numai in cazul traficul rutier s-a oprit.
Cand intalneste obstacole cum ar fi o multime de oameni asteptand tramvaiul, un gard etc., el este deprins sa-si considere stapanul ca pe o anexa a sa: cainele se poate strecura printr-o deschizatura, dar stapanul sau nu poate face acest lucru.Asa incat el stie ca nu are voie sa mearga mai departe pana nu este sigur ca o poate face fara sa-si atinga umerii de nici un obstacol.
Cainii ghizi nu sunt super-caini, cum au fost Lassie si Rin-Tin-Tin din povesti.Stapanul unui caine-ghid trebuie sa se deplaseze dintr-un loc intr-altul; cainele ghid are menirea de a se asigura ca stapanul sau nu intampina nici un obstacol.Este o munca de echipa, iar relatiile de colaborare dintre caine si stapanul nevazator respectiv sunt cele mai importante.
