A venit şi momentul în care trebuie să ridici problema înţelegerii dintre căţelul şi copilul care este pe drum. Şi te vei trezi faţă în faţă cu numeroase alte întrebări care recurg din noua situaţie de trai. Oare vei fi nevoit să renunţi la prietenul blănos şi loial pentru a asigura un mediu sigur pentru copilul tău? Oare ei se vor înţelege?


Nu trebuie să vă descurajaţi deoarece nu este nimic imposibil în a prezenta căţelul celui mai tânăr membru al familiei. Cu atenţie şi grijă vei putea să-i obişnuieşti unul cu celălalt, iar cu puţină pregătire a câinelui din timp el se va putea adapta cu uşurinţă noii sarcini de a avea grijă sau a fi în preajma copilului. S-a înregistrat şi observat că de cele mai multe ori căţelul va dezvolta un mai mare ataşament faţă de noul membru al familiei datorită marii responsabilităţi pe care o resimte, copilul fiind prea mic pentru a se mişca pe forţe proprii şi având nevoie de atenţie şi ajutor constant. Simultan îl vei învăţa pe copil cum să se comporte în preajma câinelui, cum să-l respecte.  

1. Adaptarea căţelului cu copilaşul
Perioada în care aştepţi un copil poate să fie cea mai frumoasă perioadă din viaţa ta. Este un timp propice pentru a descoperi noi schimbări şi noi bucurii până atunci neîntâlnite. Dacă deţii şi un căţel entuziasmul tău va fi puţin temperat de gândurile legate de cum vor reacţiona căţelul şi copilul în momentul în care se vor întâlni. Eşti conştient de schimbările care se vor petrece, dar nu eşti sigur de cum aceste schimbări îţi vor afecta relaţia deja stabilită cu câinele.
Unele pregătiri anterioare venirii copilului sunt eficiente dacă ne dorim să obţinem un comportament corect din partea câinelui. Unul dintre paşii pe care să-i urmaţi ar trebui să fie acela de a-i restricţiona accesul în anumite camere din casă care vei dori să le foloseşti ca şi camera copilului. Astfel îi vei stabili teritoriul şi va ştii care îi sunt limitele; nu va îndrăzni să intre acolo fără tine. A păstra uşa de la camera copilului închisă în timp ce asamblezi pătuţul sau decorezi, pictezi camera pentru copil, va atrage atenţia câinelui asupra faptului că el nu este implicat în activităţile care se desfăşoară în spatele uşilor.

El va învăţa astfel că acela este un teritoriu interzis lui şi va aştepta mereu aprobarea ta pentru a se apropia de camera respectivă. Un lucru nu trebuie uitat nici o clipă; în momentul în care te întorci la el să îi acorzi o atenţie sporită pentru a nu crea o stare de frustrare şi a nu sedimenta un sentiment de respingere în mintea lui.  
Dacă până acum nu ai avut şansa sau nu te-ai gândit să îţi duci căţelul la un curs de antrenare, dresaj; acum ar fi un moment oportun. Aşa veţi reuşi să petreceţi mai mult timp alături de el înainte de a-ţi avea toată ziua ocupată de noul membru al familiei, şi vei căpăta veleităţi noi în ceea ce priveşte controlul asupra comportamentului câinelui. Un alt avantaj al unei asemenea deprinderi ar fi aceea de a pune câinele în contact cu alte persoane, uneori copii; sau de a-i confrunta cu camere pline de oameni şi activitate, mişcare pentru a-i obişnui cu ceea ce va veni odată cu copilaşul.


Pentru a-l obişnui cu zgomotele pe care un copilaş le poate face ar fi util de a folosi casete cu copii plângând pentru a-l introduce în lumea copiilor mici. Casa ta care era relativ liniştită se va umple de voci şi zgomote diverse cu care căţelul nu este obişnuit şi de aceea este imperios a se ţine cont de adaptarea sonoră a câinelui cu copilaşul. Casetele se pot audia la un volum mai mic şi apoi gradual mai mare până când vei observa că nu îl mai deranjează deloc; va deveni un fundal zgomotos nederanjant. În consecinţă câinele se va adapta şi nu va fi speriat în momentul în care copilul va începe să plângă zgomotos.
În momentul în care copilaşul ajunge acasă se poate păstra o anumită distanţă faţă de câine pentru câteva zile. Astfel el se va obişnui cu zgomotele copilului, iar în ceea ce priveşte mirosul se poate folosi o pătură a copilului care să fie pusă în apropiere de culcuşul câinelui. Iar atunci când îi veţi pune faţă în faţă pentru prima dată este folositor de a ţine câinele în lesă şi de a-l răsplăti. În acest mod câinele va înţelege că nu se află într-o situaţie defavorabilă lui. Câinele trebuie să perceapă că nu te pierde în favoarea copilului, că nu va fi neglijat şi că prezenţa copilului nu este una negativă.  


Mai multă atenţie trebuie acordată atunci când copilul intră în etapa de târâre şi de mers în picioare. În funcţie de rasa de câine pe care o deţineţi este o diferenţă de percepere a imaginii copilului în patru labe. Unii se vor simţi ameninţaţi sau terifiaţi de o asemenea arătare necunoscută lor sau îl vor percepe ca pe o pradă. Totuşi, nu toate aceste scenarii sunt definitorii şi permanente. Important este să-l ţineţi aproape de dumneavoastră în timp ce copilaşul se târâie alături şi să-l răsplătiţi de fiecare dată când stă nemişcat. Astfel, va învăţa rapid că nu este ameninţat de nici un pericol din partea copilului şi în unele cazuri chiar îl va ajuta pe copilaş sau îl va însoţi şi apăra de eventuale pericole de pe traseul său.


2. Cum să-l înveţi pe copil să se comporte adecvat cu câinele familiei
Pe măsură ce copilul creşte trebuie şi el iniţiat şi atenţionat cum să se comporte cu câinele familiei sau cu orice alt câine. Este la fel de important şi acest aspect al relaţiei copil-câine deoarece nu numai câinele poate fi considerat un factor de risc, ci şi comportamentul agresiv sau deranjant al copilului. Printre cele câteva lucruri pe care trebuie să ţină cont copilul se numără următoarele: nu este o jucărie, este o fiinţă; să nu îl tragă de păr sau să-l lovească repetat şi intenţionat; să-l aţâţe fără motiv. Toate cele enumerate au o singură reacţie din partea câinelui dacă se petrec; se va simţi ameninţat şi va ataca.
Cu cât mai repede copilul va înţelege cum să se comporte cu şi în preajma câinelui cu atât mai veţi fi dumneavoastră liniştiţi că nu se vor petrece accidente agresive regretabile.